Maimute, rezidenti si sefi de sectie

Multi se intreaba de ce atata aroganta in randul medicilor? Nu cred ca am un raspuns clar dar as incerca o explicatie. Imi este limpede ca exista mai multa aroganta in comunitatea medicala decat media din societate desi nu pot demonstra asta. Mai intai analizati desenul de mai jos (click pe el si scroll pentru o rezolutie mai buna):

Maimute

 

Ieri eram la un pahar de vorba cu doi rezidenti de an 1. In studentie au facut mult voluntariat iar discutia era adanc inradacinata in entuziasmul lor de a da semnificatie mare carierei alese.

Ajungand sa vorbim de educatia non medicala formala eram la punctul respect pentru colegi. Imi spune unul dintre ei ca (cu greu) accepta ca seful de sectie sa tipe la el. Ii este insa mult mai greu cand, vazand asta, un rezident cu doar un an mai mare decat el incepe sa-l imite pe seful de sectie tapand la randul sau la el. Eu numesc asta mentalitate de caprar.

Cum s-a ajuns aici? Ca om care trecut candva prin educatia medicala romaneasca sunt convins ca desenul de mai sus este pe cat se poate de elocvent.

Cu am putea iesi de aici? Vad doua solutii:

  1. Coordonat (mai sceptic), incercand sa facem programe care  sa-i invete pe medici, sau macar pe studenti, lucrul in echipa, rezolvarea problemelor plus cateva reguli de bun simt acolo unde este cazul.
  2. Individual (mai realist), cei care nu sunt de acord cu acel tratament sau acele obiceiuri sa incerce sa se urce pe scara. De cele mai multe ori nu este atat de greu sau de dureros pe cat pare. Iar bananele alea chiar au gust dulce. Nu sunt struguri acri.

Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau!” – Eleanor Roosevelt.

Nicolae-Iordache Iordache (346 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


4 comentarii

  • Nicu,

    Cred ca de cand ai trecut tu prin educatia medicala romaneasca, in majoritatea locurilor, lucrurile s-au schimbat….din pacate, nu in bine.

    Atitudinea descrisa nu se poate schimba decat prin schimbarea sefului.

    Cel care tipa la subalterni o face pentru ca stie in sinea lui ca: 1) a promovat fara vreun merit (sunt profesori, cel putin in Bucuresti, care au ajuns la acest statut pentru ca au renovat cladiri sau au tras apa/gaze dar n-au scris in vreo revista mai acatarii….nu din primele 10, nu din primele 20, de multe ori nici din primele 50; 2) stie ca multi dintre subalterni (rezidenti, specialisti, primari) stiu mai multe decat el; 3) singura solutie de a-si impune autoritatea incompetentei este tipatul, amenintatul, santajatul….enumera ce-ti mai trece prin minte.

    Am vazut in Marea Britanie si in SUA cum rezidentii i se adreseaza profesorului pe numele mic, semn ca respectul nu rezulta din forma de adresare ci este mult mai profund. Am vazut profesori care la „journal club-uri” invata de la rezidentii care pot adesea avea in unele domenii informatii mai proaspete, mai detaliate si mai exacte. Fara nicio reticenta, acei rezidenti sunt rugati sa explice „cum stau lucrurile” in domeniul pe care chiar daca si profesorul il stie, poate nu-l stie chiar in atata detaliu.

    Deci, solutia (imposibila) este schimbarea incompetentilor cu persoane competente. Mecanismul actual de promovare nu mi se pare a incuraja in vreun fel competenta.

    Cat despre rezidentii de an mai mare care tipa la cei de an mai mic….nu sunt decat niste mici psihopati in miniatura….viitorii sefi de sectie/clinica de maine. Pariez ca, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, sunt inferiori profesional celor la care tipa.

    Catalin Popescu

  • Multumesc mult domnule doctor pentru interventie. Este la obiect, superb argumentata si ilustrata. Ea tradeaza o realitate trista a comunitatii medicale din tara. In mod cert este nevoie de a schimba pe multi dintre cei care conduc, intr-un fel sau altul. Desigur, in anumite situatii oricine este mai bine decat ceea ce este acum. Dar MAI BINE, desi inseamna TOTUSI un progres nu este BINE. Nu vorbesc de excelent. In realitate, poate fi chiar foarte departe de bine.
    Din experienta mea de pana acum, de regula, cei care si-au trasat niste principii de viata sau profesionale solide si s-au tinut de ele in ciuda oricaror tentatii centrifuge au fost observati, si-au gasit implinirea (sau macar o implinire). Eu as milita mai degraba pe aparitia si promovarea unor astfel de caractere care, atunci cand schimbarea va fi necesara si iminenta, sa fie cap de serie.

  • Un foarte frumos comentariu pe aceasta tema, provenind de la un rezident de la Harvard, se gaseste aici:

    http://aeon.co/magazine/being-human/why-rude-doctors-make-bad-doctors/

    Mesajul pe scurt, pentru cei care n-au timpul sa citeasca textul integral:

    „Bullies are not only bad people – they’re bad doctors too. How to change the dangerous culture of rudeness in hospitals”

    As vrea insa sa subliniez ca aceste lucruri, chiar daca se intampla si in occident, se intampla cu o CU TOTUL alta frecventa si de o cu totul ALTA MANIERA decat in Romania.

    Catalin Popescu

    PS. Postarea mea nu vrea in niciun fel sa scuze combinatia frecvent intalnita de incompetent-mitocan. Macar sa ajungem profesional la nivelul celor din articol si sa ne ramana doar „bullying-ul” de rezolvat

    • Uau! Multumesc pentru sursa, este valoroasa.
      Mi se pare foarte la obiect si constatarea ca „aceste lucruri, chiar daca se intampla si in occident, se intampla cu o CU TOTUL alta frecventa si de o cu totul ALTA MANIERA decat in Romania.” La fel si combinatia patentata astfel de tine de „incompetent-mitocan”.
      Pe cand un speech la congresul de dermatologie pe tema asta? Sunt convins ca ar fi mult mai apreciat decat multimea de roti reinventate sau sponsorizate care abunda in ultima vreme.
      Pentru ca lucruri sa se intample este nevoie sa le puna cineva in miscare sau, de sezon, un om de zapada are nevoie de un bulgare mic pe care sa-l roteasca cineva prin omat.

Trimite comentariu