Am tras cu ochiul aseara la un program de divertisment cu bucatari pe unul dintre canalele televiziunilor noastre de toate zilele. Erau cativa indivizi parasutati nu stim cum in juriu care plesneau de cata importanta aveau. Le vorbeau unor concureti (care nu stiu vorba aceea ca „te bagi in terci, te mananca porcii”) de undeva din stratosfera bucataritului. Apoi mi-am amintit si de un alt program cu bucatari amatori unde trei indivizi purtatori de inalte calificari de bucatar isi permiteau o supradoza de sarcasm cu niste oamneni care „transpirau” sa-si demonstreze lor sau apropiatilor lor ceva. Apoi mi-am amintit de un alt program facut pentru antreprenori unde altii, doar pentru ca s-au descurcat sa aiba mai multi bani, isi permiteau sa umileasca in public niste visatori selectati parca anume sa devina victimele sigure ale vulturilor banului (plus 2-3 principii). Un program care nu te invata despre antreprenoriat mai nimic ci doar distra niste indivizi care nu-si propun sa faca ceva important cu viata lor. Apoi „The Apprentice” si lista poate continua.
Prima intrebare este: de ce o fac? Ma indoiesc ca toti sunt atat de aroganti in viata lor de zi cu zi pe cat ma indoiesc ca sunt sunt niste apostoli care doar joaca un rol prost ales. Cineva mi-au spus ca isi intra in rolul cerut de regizorul programului. Ei bine tocmai asta mi se pare ca este uratenia acestui gen de programe. Nu stiu cine a fost mai intai: oul sau gaina. Mai precis ei fac astfel de programe pentru ca publicul este un mare amator de sarcasm? Sau, poate invers, noi devenim din ce in ce mai sarcastici pentru ca tot ceea ce ni se promoveaza este o cultura macho in care intotdeauna un om trebuie sa aiba un ascendent grosolan asupra altuia. In armata scuza caprarului fata de recrut era ca el cand a fost recrut a fost umilit (in realitate cuvantul umilit incepea cu litera f…) si ca acum avenit randul lui sa treaca de partea cealalta.
A doua intrebare? Ce are asta de a face cu medicii? Ei bine, tot aseara, vorbeam cu un medic, bun profesionist si la locul lui dealtfel, despre modalitati de a-si promova serviciile. Intamplator discutia a ajuns intr-un punct in care discutam despre nevoia unor pacienti de a cunoaste cat de multe despre un medic inainte de a-si pune viata, sanatatea sau frumusetea in mana lui. Spuneam ca ei si-ar dori sa stie cum arata medicul in asa fel incat daca il intalneste pe un culoar sa nu il confunde cu asistenta. In acel moment medicul mi-a replicat ca tocmai de aceea poarta ecuson si ca pacientii, in ciuda acestui fapt, nu il citesc si fac confuzii. Imi mentiona chiar cum un pacient i s-a adresat pe culoarul unui spital cu „doamna asistenta” si cum ulterior l-a „mustruluit” ca nu stie sa citeasca un ecuson. Oamenii mai fac si greseli. Prin spitale oamenii au apasari mai mari decat grija ecusonului unui medic, arareori vin acolo sa se distreze. De multe ori nici lumina de pe culoar nu te ajuta sa scoata in evidenta ecusonul si toate titlurile de pe acesta. Adesea nici nu e vina pacientului sau a apartinatorului ca spitalul este atat de prost organizat, lasandu-l sa bajbaie pe coridoare in loc sa fie foarte clar cand, unde si cu cine are treaba sau poate sa vorbeasca. Insa in cele din urma cu se alege: cu o mustruluiala. Problema lui ramane inca nerezolvata iar el continua sa bantuie pana cand va fi gasit un ecuson mai potrivit si eventual mai amabil.
Bunatatea personalului de spital nu costa nimic in astfel de situatii. Lipsa ei ar putea insa sa coste spitalul destul de mult in ziua de astazi. Macar la capitolul imagine daca nu si financiar. Intereseaza pe cineva?
Nu iti trebuie un salariu mai mare ca sa vorbesti frumos unui om necajit. El poate fi exact ca tatal tau sau sora ta ajunsa de urgenta intr-un alt spital unde nu stie pe nimeni. A te purta cu bunatate doar o problema de educatie si de impacare cu tine insuti si cu menirea ta pe lumea asta. Si o problema si de brand personal in cele din urma.
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Partajează pe WhatsApp
Bunatatea este apanajul sufletului!
Imi place..