Despre aderenta la tratament! Caz: HIV-SIDA

Recent am ascultat o prezentare a doctorului Florian Berghea, reumatolog la spitalul Sfanta Maria din Bucuresti, despre aderenta la tratament. Si-a inceput prelegerea amintind o conversatie avuta cu un medic infectionist referitor la complianta/ aderenta la tratament a pacientilor diagnosticati cu HIV-SIDA. Infectionistul mentiona nivelul de complianta la tratament in jurul valorii de 50%. Este masurat foarte clar prin numarul pacientilor care isi ridica medicamentele foarte scumpe dar gratuite pentru tratament. Adica doar unul din doi pacienti se tin de tratement in conditiile in care:

  • tratementul, scump dealtfel, este gratuit;
  • pacientul stie foarte clar ce il asteapta daca nu se tine de tratament;
  • tratamentul nu implica modificari spectaculoase de stil de viata;

Iar daca in astfel de situatii exista o aderenta atat de mica ce sa mai speram in cazul altor patologii mult mai silentioase cum ar fi diabetul sau hipertensiunea.

Din cate metode de crestere a aderentei la tratament s-au cercetat, cea mai eficace este de departe comunicarea medic-pacient (si, dupa caz, medic-familie).

Destul de ridicol insa, acestui subiect (comunicare medic-pacient) i se acorda cea mai putina atentie in decursul formarii medicului ca profesionist si, ulterior, in practica medicala. Si mai ridicol in contextul in care aceasta comunicare este abilitatea numarul 1 care propulseaza medicii din majoritatea specialitatilor in topul preferintelor pacientilor.

Tu ce faci?

Nicolae-Iordache Iordache (341 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


5 comentarii

  • Observatiile sunt foarte corecte. As adauga insa ca, tratamentul GRATUIT reduce aderenta, nu o creste. Exista un studiu (n-am referinta la indemana) care a comparat aderenta la pacienti care primeau:
    1) tratament gratuit
    2) tratament compensat in foarte mare masura (plateau o suma mica)
    3) tratament pe care-l achizitionau la pretul de farmacie

    Cea mai proasta aderenta au avut-o cei care primeau tratament gratuit. Contributia cu o suma de bani (nu a fost importanta marimea sumei) a determinat o aderenta mai mare. Daca stam sa ne gandim, are si sens. Iti vine mai degraba sa-ti „bati joc” de ceva gratuit decat de ceva in care ai investit chiar si o suma mica.

    Catalin Popescu

    • Multumesc pentru interventie. Interesant studiul, am sa il caut! Asa cum ai spus: are sens. Chiar daca nu e asa de common(sense).:-)

  • Exista mai multe categorii de medici: 1. cei care arunca peste birou o retete ilizibila 2. cei care scriu reteta si o explica verbal 3. cei care dau pe langa reteta si o schema de tratament tipizata plus explicatii detaliate asupra beneficiilor si neajunsurile fiecarui medicament. Sigur, e usor sa ii judecam..daca luam in considerare birocratia adiacenta gasim si cirstante atenuante fiindca s-a ajuns din aceasta cauza ca o consultatie psihiatrica (atentie! psihiatrica!!) sa ajunga la „performanta” de 11 minute! Pe de alta parte, cum de pot exista si medici din categoria 3.? Ce time management aplica? Este oare un secret anume? In opinia mea, explicatia rezida in faptul ca exista medici cu si din vocatie si mai avem si angajatii Ministerului Sanatatii.

  • In mai multe cazuri, autoritatile nu au distribuit la timp tratamentul, au aparut perioada de o luna sau mai mult in care pacientii nu au primit nimic.

    Deci pacientul s-ar tine de tratament daca sistemul birocratic ar furniza cele necesare.

Trimite comentariu