Cum îți vezi propriul rol?

     Sunt frecvent întrebat de medici de ce și-ar bate capul să aprofundeze comunicarea cu pacientul și nu numai. Ei au absolvit ani buni de școală, au crescut în apropierea unor mentori care i-au îndrumat și pe care i-au observat și și-au petrecut majoritatea activității profesionale împreună cu oameni din toate mediile chiar așa: comunicând cu ei. Presiunea de a se ține la curent cu ultimele evoluții ale medicinii le lasă puțină energie și concentrare pentru altceva. Și cum ar putea ca valoarea diagnosticului, a intervențiilor și tratamentului recomandat să fie pusă în umbră sau poate chiar la îndoială de cât de mică ți-a fost răbdarea de a asculta un pacient sau cât de (ne)diplomată ți-a fost recomandarea? O recomandare bună este o recomandare bună. În cele din urmă, dacă pacientul nu se ține de recomandări și de tratament este treaba lui, nu a medicului. El este cel care suferă și nu medicul. Oare?
     Nu mi-am propus să aduc argumente economice, sociale și legale în această dezbatere. Ele sunt vizibile și au un impact deloc de neglijat de către practician, cu ponderi mai mici sau mai mari pentru diferite specialități sau locuri de muncă. De fapt, acum nu mi-am propus să aduc niciun argument. Voi încerca să te ajut să îți cauți argumentele proprii împreună cu ponderile relevante ție. Dar, înainte de a-ți începe căutarea, reflectă la următoarea întrebare.
     Tu cum îți vezi propriul rol? (Acum ar fi bine să lași jos ziarul, să privești pe fereastră și să îți răspunzi. Ar fi o idee să îl scrii pe un colț de hârtie ca să nu-ți lași creierul să trișeze.)
     Ce este dincolo de prozaicul răspuns: consult pacienți + fac recomandări + scriu rețete (a, uitasem, și completez multe, multe hârțoage sau câmpuri în calculator)? Dacă răspunsul tău nu include în el nimic legat de mai binele pacienților așa cum îl înțeleg ei, probabil că da, orice preocupare legată de comunicare ți-ar putea aduce beneficii, dar prea mărunte.
     Un medic care își vede rolul încheiat când a scris o rețetă este ca un profesor care vine la școală ca să dea copiilor note, actorul care merge la teatru ca să spună replici sau polițistul care merge la lucru ca să dea amenzi. Ar arăta o societate disfuncțională, nu-i așa? (Atenție! Orice asemănare cu viața care se desfășoară în fața cititorilor acestei publicații este pur întâmplătoare).
     Mulți medici cred că ei decid tratamentele pe care pacienții le vor urma. Și asta pentru că ei știu medicină, au mai văzut astfel de cazuri, au un ascendent informațional și o autoritate în fața suferindului. „Un paradox crucial este acela că doctorul care consultă ia deciziile referitoare la tratament; după consultație, decizia este la pacient.“ (Stimson & Webb, 1975).
     La polul opus, acei medici care își percep rolul dincolo de poziția de autoritate, în a ajuta pacientul să își înțeleagă afecțiunea și să urmeze cea mai potrivită recomandare pentru el, sunt cei care chiar au nevoie să exploreze și să experimenteze mai mult în sfera comunicării cu pacientul. Nu îl poți ajuta dacă nu înțelegi ce i s-a întâmplat. Nu îl poți ajuta dacă nu te lămurești și ce înseamnă asta pentru el. Nu îl poți ajuta stând acolo sus în turnul tău de fildeș, pentru că nu are încredere în tine. Nu îl poți ajuta dacă nu i-ai explicat pe înțelesul lui de ce suferă. Nu îl poți ajuta dacă nu îi vorbești lui și nu unui pacient cu boala X. Nu îl poți ajuta dacă nu va înțelege de ce e important pentru el să-și adune motivația și energia necesare să facă o schimbare: uneori neplăcută, alteori dureroasă, alteori scumpă, iar alteori doar greu de pus în practică. Nu îl poți ajuta până nu ești sigur că a priceput cum să își administreze tratamentul și ce ajustări de stil de viață să facă (și, eventual, de ce).
     Doar așa vei fi reușit să îți împlinești rolul de a ajuta în mod real și nu doar să fi înregistrat o nouă consultație urmată de prescrierea rețetei aferente. Pentru așa ceva, comunicarea cu pacientul chiar contează. Și este vorba de comunicare cu premeditare. Tu cum te pregătești pentru asta?
Nicolae-Iordache Iordache (348 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu