De BINE despre accidentul aviatic din Apuseni

Departe de mine gandul de a minimiza tragedia petrecuta cu zece zile in urma. Dar daca ai ca filozofie de viata sa faci un efort de a gasi ceva bun in fiecare drama, tragedie sau dezastru, iata ce mi-a iesit referitor la accidentul aviatic.

  1. Solidaritatea umana pura si efortul oamenilor simpli (nepregatiti, neinformati, neechipati, nedotati tehnic dar cu inzestrati cu omenie si suflet curat) a stat pentru putin pe primele pagini intr-o tara in care minciuna, coruptia, dezonoarea, dezinformarea, smecheria cu staif, promiscuitatea, golania frusta, non-valoarea slefuita si ambalata in sticla, cancanul de prost gust ne este servit zilnic cu plonicul si tot zilnic ne erodeaza sansa la o societate sanatoasa pe termen lung. Sunt convins ca multi romani s-au oprit putin in loc si si-au plecat usor capetele in semn de recunostinta pentru acei moti curajosi si omenosi. Poate la fel de multi si-au promis sa fie si ei la randul lor eroii care pot, la stramtoare, salva chiar salvatorii.
  2. Tot pentru putin timp tagma medicala a fost vazuta si ca tagma unor oameni care fac multe cu conditii precare, care se sacrifica pentru a-i salva pe altii care sunt eroi nevazuti de zi de zi. Poezia spagii mai marunte sau mai mari, a conflictului de interes, a concentrarii puterii si transmiterii acesteia prin filiatie sau interese de clan a facut loc pentru cateva zile martiriului si conditiei medicului erou din socieatea romaneasca. Ambele generalizari sunt periculoase dar intreaga comunitate a medicilor onesti, eroi marunti de zi cu zi avea nevoie de o gura de aer proaspat, de o noua referentiere in societate ca sa poata sa-si duca destinul mai departe. Chiar daca, asa cum este de asteptat, mai nimic nu se va schimba in bine in contextul in care ei lucreaza.
  3. Al treilea lucru frumos se refera la faptul ca opinia publica a empatizat, fie si macar pentru putin timp cu omul care isi doreste mai mult, cu omul care face ceva in plus, cu omul care isi ia destinul profesional in propriile maini si isi cladeste visul in loc sa astepte sa i se bage in traista. Si aici ma refer la demersul cu final tragic al studentei Aurelia Ion. Era absoluta nevoie ca ea sa fie in acel avion? Probabil ca nu. Destul de probabil ca erau studenti si rezidenti si la Oradea si ar fi putut da o mana de ajutor posibil la fel de calificata precum cea a studentei din Bucuresti. Era important pentru ea sa fie acolo? Mai mult ca sigur ca da! Ar fi avut sansa de a vedea cu proprii ochi miracolul medicinei de varf, de a se lasa cuprinsa de magia transferului si a multiplicarii vietii. Si asta este foarte important ca sa intelegi unde vrei sa mergi si sa treci mai usor peste obstacolele care-ti stau in calea aleasa. Pentru putin timp o tara intreaga a inteles ce-i cu dorinta de a face mai mult decat ti-e locul si asta este un lucru mare pentru societate. Chiar daca probabil nu ajunge. Si un lucru care a fost mai putin mentionat. Este un act de un curaj si o generozitate rara pentru medicii acestei echipe sa ia cu ei studenti care vazand si poate si atingand sa se injecteze cu dorinta de a duce miracolul mai departe. Ii felicit si sper sa nu renunte desi ii voi intelege avand in vedere prin ce au trecut.

Este bine ca sunt si lucruri bune asociate cu aceasta tragedie. Ramane intrebarea: nu a fost un pret pra mare? Probabil ca nu trebuie sa fii membru al familiei Ion sau coleg al Aureliei ca sa iti raspunzi singur ca da, a fost un pret mult prea mare. Din pacate, ca in multe situatii din viata, unii platesc si altii beneficiaza. Dar pretul a fost deja platit (aleator si de cine nu trebuia); acum ar fi imoral fata de cei sacrificati sa nu ne folosim de ceea ce am invatat zilele acestea. Deci:

  • Sa fim mai toleranti si mai ingaduitori cu cei din jur indiferent de conditia lor sociala, educational sau materiala. Intentionat exclud din aceasta enumerare caracterul. In conditii critice s-ar putea sa fie cei care vor lasa totul  ca sa ne salveze pe noi sau pe cineva drag noua.
  • Sa nu generalizam si sa ne lasam antrenati in stereotipii. Nu este un om ca altul iar medicul din fata noastra ar putea fi ingerul trimis de ceruri ca ne prelungeasca viata sau sa o faca mai usoara. Iar daca nu e inger, reclama-l la ceruri si cauta altul. Nu generaliza prosteste. Sunt si ingeri ale caror aripi se micsoreaza pe zi ce trece vazand atata raceala si ura tocmai la cei pe care isi doresc cu toata fiinta sa ii trateze.
  • Viseaza si urmeaza-ti visul. Inconjoara-te de oameni care traiesc acelasi vis. Cel mai usor mod de a ajunge undeva este sa vorbesti cu cineva care tocmai a fost acolo (nu pot cita autorul, n.n.). Fa ceva in plus, neobisnuit daca se poate. Chiar daca exista un mic risc ca dezastrul te gaseasca. Daca te cauta, dezastrul te gaseste oriunde. Macar nu te-a gasit in somn. Macar vorbeste cineva frumos despre tine.
Nicolae-Iordache Iordache (341 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu