Adio, arme!

 Imaginați-vă pe cineva foarte drag în floarea vârstei cu care stați de vorbă despre viață, cu nedreptățile dar și perspectivele ei pe termen lung: carieră, iubire și familie, copii, propria contribuție la o lume ceva mai bună decât am moștenit, vacanțe și călătorii. Apoi, în doar câteva zile aflați că se luptă cu un microb pentru care nu mai există nimic în arsenal. O bacterie invizibilă care roade și ruinează definitiv speranțe și idealuri de care tocmai ați vorbit. Cu o sută de ani în urmă, a muri în urma unei infecții era la ordinea zilei, cu deosebirea că puțini identificau dușmanul. Au urmat ani la rând în care extrem de puțini oameni au murit din cauza infecțiilor bacteriene. Era general acceptat că pentru fiecare bacterie aveam arme eficace, dacă nu era să intervenim prea târziu sau pe un organism tarat de regulă reușeam să salvăm viața.
     Între anii 1944 și 1970, este general acceptat că antibioticele au fost responsabile de creșterea speranței de viață cu opt ani. Dar se pare că tot mai frecvent apar excepții de la ceea ce cu toții credeam să fie regula. Mă îngrijorez oare degeaba? Sunt sigur că așa pare pentru mai fiecare până când problema ajunge să îl atingă prin apropiații sau cunoscuții săi. Când cel mai probabil va fi deja foarte târziu. Vom fi pierdut pe cineva drag alături de alții dragi altora. Pare greu de imaginat, așa-i?

Povestea

     Doamna Susan Fallon, vice chair la MRSA Action UK, ne-a povestit printre suspine, în cadrul unui conferințe organizate, la Parlamentul European, de Adina-Ioana Vălean (președinta Comisiei de mediu, sănătate publică și siguranță alimentară – ENVI a Parlamentului European) experiența de a-și fi pierdut fiica de 17 ani în urma unei infecții cu Methicillin resistant Staphilo­coccus aureus (MRSA). În mai puțin de două săptămâni, o tânără care prezenta semnele unei viroze deloc spectaculoase avea să părăsească această lume, în urma contractării în spital a unei bacterii rezistente la antibiotice cu ocazia unei puncții în spina iliacă. Urmarea mai fericită a acestei tragedii este aceea că Susan Fallon, care s-a confruntat pentru prima dată cu problema, a luat o parte din destin în mâini și a căutat să schimbe ceva.
     În urma acestei experiențe sonore au fost luate măsuri, iar trustul de spitale unde fiica ei a căpătat infecția a raportat o reducere a incidenței infecțiilor MRSA, de la 70 în 2007, la doar 5 în 2014. Un calcul simplu arată că mai bine de o sută de oameni nu au repetat acea experiență. Un succes mărunt în lupta împotriva rezistenței la antibiotice, dar unul de o magnitudine greu de imaginat de cei care ar fi putut contracta asemenea infecții. Aici stă și ciudățenia. Că dacă ai ști că o astfel de bacterie îți este destinată, te-ai mobiliza. Dar așa, nu știi când ți-a trecut glonțul pe la ureche, mai afli de câte cineva; un fapt divers până te arzi.

Indiferența…

 

     … ucide. Nu știm exact când și pe cine. Dar ne-am putea imagina. Sunt sigur că a muri de cancer nu-ți este străin. Mai tot omul are câte-un apropiat care a trecut prin asta. Cum ți s-ar părea însă că în 2050 numărul deceselor cauzate de rezistența la antimicrobiene să îl depășească pe cel cauzat de cancer. Incredibil, nu? Se pare totuși că după unele calcule este un scenariu destul de probabil.
     Sau poate că te simți norocos și chiar nu ți se va întâmpla ție. Dar tot nu vei scăpa de nota de plată pentru asta. Costul actual în UE datorat rezistenței la antimicrobiene este de 1,5 miliarde de euro. Impactul economic al acestui fenomen în 2050 ar putea fi comparabil cu cel al crizei financiare din 2008. Te gândești că am suportat totuși criza. Nu toți în egală măsură însă. Calculul de mai sus nu face însă referire la suprapunerea altor crize cauzate de alte aspecte lăsate, la fel, să evolueze „natural”: o altă criză financiară, încălzirea globală, probleme de alimentație a unui glob suprapopulat sau evoluții nedorite ale contextului geopolitic. Cât de scump mai pare acum?

Ce-i de făcut?

     Uniunea Europeană a lansat săptămâna trecută Planul european de acțiune împotriva rezistenței la antimicrobiene (A European One Health Action Plan against Antimicrobial Resistance – AMR) 2017–2022. Este o continuare actualizată a precedentului plan 2011–2016. Este stufos, general, orientativ. Include măsuri pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene adresate deopotrivă managementului sănătății umane și segmentului veterinar.
     Cuprinde atât măsuri profilactice, cât și de combatere. Integrează și ancorează politicile din UE cu cele globale, pentru că este improbabil că vom reuși ceva în izolare în condițiile mobilității populaționale și a alimentelor din zilele noastre. Lasă loc pentru educație și pentru cercetare. Pune la un loc eforturile din zona medicinii umane și veterinare cu preocupările din zona zootehniei. La o citire rapidă pare total nepractic. Nu scrie nicăieri cum ai putea ajuta în caz că ți-ar păsa și ai vrea să te implici. Sunt totuși direcții de lucru în care chiar aș vedea implicându-se mulți medici români aici, acasă, unde, pe lângă problemele europene și globale, le mai avem și pe ale noastre cu nosocomialele și raportările acestora. Iată câteva direcții:
     • Investigarea și raportarea corectă a infecțiilor nosocomiale și, consecutiv, luarea de măsuri privind limitarea acestora;
     • Inițierea sau sprijinirea de activități cu ocazia European Antibiotic Awareness Day (EAAD), în ziua de 5 mai a fiecărui an.
     • Inițierea, implementarea și sprijinirea politicilor de siguranță a pacientului în mediul spitalicesc, a bunelor practici de prevenție și control al infecțiilor.
     • Investigarea în vederea descoperirii la timp a cazurilor de tuberculoză și sprijinirea pacienților în vederea vindecării și asanării focarelor de infecție.
     • Sprijinirea activităților de vaccinare a populației, combaterea curentelor antivacciniste.
     • Dezvoltarea de ghiduri referitor la utilizarea produselor antimicrobiene și implementarea cu rigurozitate a acestora la toate nivelurile: medic, farmacist, pacient.
     • Colaborare în vederea asigurării stocurilor necesare de medicamente antimicrobiene (de exemplu în spitale) și încurajarea diagnosticării cu precizie, folosirea alternativelor antimicrobiene și a vaccinurilor.
     • Implicarea în proiecte de cercetare care au legătură cu epidemiologia, descoperirea tulpinilor rezistente și a soluțiilor de urmat.
     Celor mai aproape de subiect mi-aș permite să le sugerez să caute în acest plan oportunități de dezvoltare personală, profesionale, de ridicare a standardelor la care fac acum medicina. Prevenția și combaterea infecțiilor este un domeniu în care mai sunt multe de făcut, o parte din acestea derivând din trunchiul unei mai bune organizări, a unei discipline ireproșabile, a unor rigurozități fără precedent. Am convingerea că veți vedea rezultate rapid și cu mândrie!
Nicolae-Iordache Iordache (347 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu